A doua zi din aceasta excursie s-a lasat cu peripetii si cu lucruri noi invatate despre mecanica moto.
Mai intai, mi-am invatat lectia cu frigul. Stiind ca o sa plec miercuri la 4 jumate dimineata pe autostrada dintre munti, am fost in Decathlon sa-mi caut ceva de protectie impotriva vantului, fluorescent, impermeabil si ieftin – ceea ce am si gasit. Un super chilipir de fas fluo ce vine perfect peste geaca cat sa nu mai lase vantul rece sa treaca. Si un hanorac. Doamne cat de bine a fost sa le iau cu mine.. Experienta din masina nu te pregateste pentru tremuratul pe motor in mijlocul verii.
Locuri de parcare moto la intrare lângă cele cu dezabilitati:
Am plecat spre vestul orasului, pe langa munte in cautare de niste dealuri pe care sa ma catar. Superba zona:
M-am avantat viteaz, am urcat pe niste drumuri desfundate pana am ajuns la coclaurile de mai jos. Aici m-am chinuit un pic sa trec prin ele, rotile ramanand prinse intre sleauri. Am dat gaz de cateva ori, roata spate a rupt aderenta. Ce sa mai, super vitejii .
Observ la un moment dat ca maneta de ambreiaj mi s-a cam inmuiat.. ce-i drept, am calarit-o azi un pic mai mult de obicei. Iesind din nou pe asfalt observ ca nu mai debrieaza motocicleta, nu mai pot schimba viteza cu ambreiajul.
Trag pe dreapta, sunt cel mai bun prieten din lumea moto pentru sfat. Strang un pic surubul si vad ca parca parca merge. Sta intr-a-ntaia dar da sa moara.
Plec inapoi spre hotel, 30km cu schimbatul vitezelor fara ambreiaj . E o experienta noua. Dar vazusem filme pe youtube si-am inteles ca se poate face treaba asta. Ultimul lucru pe care mi-l doream e sa ma prinda intunericul prin padure (eu la 4 jum dimineata trebuia sa plec inapoi spre Bucuresti).
Ajuns la hotel, cel mai bun prieten din lumea moto il suna pe cel mai bun prieten al lui din lumea moto (si acum si al meu) – facem un du-te vino cu filmulete, trei apeluri, suport tehnic remote. Bun, strang de surubul de pe cablul de ambreiaj.. si bai ce bucuros sunt, maneta este iar tare.Trag de ea s-o probez, a-ntaia si poc – s-a rupt cablul de ambreiaj. Deja era ora 22:00.
Urmatoarele doua ore le-am petrecut sunand niste prieteni cu motoare din Sofia. In acelasi timp iesisem la bulevard cu gandul sa opresc si sa cer ajutorul vreunui motociclist. De unde, la ora aia erau doar forjatori, nici o sansa. Am cunoscut in schimb un individ care venea de la politie dupa ce i-au luat amprentele. Era beat, dar vorbea limba romana. Ne-am imprietenit un pic.
In sfarsit pe la 24:00 am gasit pe cineva pe grupul de facebook Sofia Riders care avea un kit de ambreiaj si era dispus sa vina sa m-ajute. Eu in alea doua ore deja urmarisem o gramada de filme pe youtube despre cum se schimba cablul de ambreiaj – si de cum se poate conduce motorul pe distante mari in relativa siguranta fara ambreiaj, in cazul in care nu reuseam sa il repar.
Pana a ajuns Lyudmil eu deja desfacusem cablul rupt, l-am scos, inclusiv piulita din maneta.
Pana la ora 1 era gata treaba.
Pot spune cu siguranta si bucurie ca acum stiu si eu sa schimb un cablu de ambreiaj, cap coada.
Dupa doua ore de somn am plecat iar cu luna pe cer.
Am gasit si cel mai frumos rasarit din lume:
Si aici inchei si eu postul asta cu inca 1030 km adunati.
Mersi daca ati citit, sper ca v-au placut pozele.
