Drumul Bucuresti-Sofia: l-am facut cred de cel putin 100 de ori in ultimii 6 ani (nu e o exagerare). Cunosc fiecare curba, linie continua, pom si radar. Dar acum e prima data cu motorul. Visez sa fac drumul asta inca de anul trecut cand mi-am luat categoria A la bulgari, tot in Sofia.
Am reusit sa plec duminica la 5 dimineata. Lantul curatat si uns cu o zi in urma, plinul la fel, uleiul e la jumatate pe indicator.
Top-caseul plin, abia am reusit sa il inchid. Bucurestiul gol. Luna pe cer.
N-am mai plecat niciodata pe motor asa devreme.. Initial m-am bucurat de cat de racoare e insa odata iesit in afara Bucurestiului am cam inceput sa simt frigul prin toate ventilatiile gecii. N-aveam mesada cu mine, si am inceput sa dardai pana la vama. Vibram la unison cu monocilindrul. M-am invatat pentru data viitoare..
Mi-a iesit insa tot frigul din oase cand m-am apropiat de vama si-am vazut cat de absolut superb e rasaritul peste pajistile acoperite de ceata.
Coada mare la taxa de pod.. dar hei, fiind pe motor n-o achiti, deci am economisit deja 1 ora.
Pe pod am facut si eu o nefacuta.. am oprit cat mai pe dreapta, am scos telefonul si-am imortalizat o panorama cu rasaritul peste Dunare.
In 6 ani de zile de cand tranzitez Bulgaria a fost prima data cand m-am oprit ca sa-l pozez. Pe langa faptul ca e mai dificil sa zicem sa te opresti cu masina in mijlocul podului, si ca jumatate din poza e cu gardul, parca atunci cand esti cu motorul este si mai mare dorinta de a surprinde momentele de genul asta, te simti mai apropiat de ele. Nu le mai traiesti prin geam.
Pe partea cealalta, iar coada de masini.. am ocolit-o prin dreapta si-am ajuns la 2 masini inainte de ghiseu. Practic mi-a luat mai mult timp sa-mi dau jos manusa stanga, sa scot actele si sa le pun la loc decat sa fac toata vama Giurgiu-Ruse. Soferul din mine ardea de invidie.
Si iata-ma din nou pe drumul asta familiar. A fost super liber. Multe masini de Romania. Aveam planuite doua opriri, la aproximativ 1.5 -2 ore distanta una de alta si la ~150km. Prima data la OMV-ul de la intrare in Byala. Alimentez si-mi comand in limba bulgara un sandwich cu pui. Casiera refuza sa vorbeasca cu mine in bulgara, o tot da pe engleza..
Domi a mers impecabil, 100-110 pe drumurile nationale si 120 pe autostrada, cu mici varfuri de depasiri spre 140. Nici un incident.
Google Maps imi dadea 5h pentru acest traseu. Am ajuns in Sofia dupa 5 ore jumate, incluzand cele doua opriri pentru alimentare. In mintea mea ma gandeam ca o sa-mi ia mai mult, inspre 7 ore, dar nu realizam cat de mult timp voi castiga la pod/vama. Cu masina ajungeam in 4 ore (in extra sezon, cand era liber in vama).
Pana acum aveam sentimentul ca drumul e doar ca sa ajungi la destinatie. Acum mi-am confirmat din nou ceea ce afla multi motociclisti la inceput de drum, ca destinatia e de fapt drumul in sine.
M-am bucurat de fiecare suta de metri a acestui drum.. si cu un zambet continuu pe buze am ajuns in Sofia. Vederea dupa ce ai traversat muntii cand apare orasul la poalele muntelui Vitosha:
Am incercat activ si constant pe acest drum sa nu fiu la fel de relaxat ca atunci cand eram cu masina. Incetineam la intersectii in camp cu alte drumuri, scadeam viteza in curbe. Nu eram foarte sigur cum e mai bine sa procedez cand veneau coloane de masini pe sensul opus – daca ramaneam langa axul drumului simteam ca nu mai sunt vizibil si ca s-ar putea sa se arunce cei din spate in depasire. Asa ca am gasit un loc in prima treime din partea dreapta a drumului unde nu mergeam nici pe mijloc (pete de ulei) dar eram si destul de vizibil mai de la distanta. Faza scurta aprinsa plus vesta reflectorizanta, pe astea nici nu le mai mentionez.
Dupa ce m-am cazat la hotel si-am dormit o ora am decis sa ma bucur in continuare de orasul asta frumos si parasit de populatia plecata in vacanta, tot pe motor. Am mai adunat 80 de km tot duminica.
Am urcat pe drumul care duce spre varful Cherni Vrah si am stat de vorba cu niste baieti cu enduroaice neinmatriculate.
Revenind inapoi in oras m-am dus catre aeroport.. imi doream sa prind un cadru cu un avion pe fundal. Ceea ce am si reusit dupa vreo 30 de minute de asteptare, 2 avioane ratate si verificari online ale orarului de aterizari pe aeroportul din Sofia. Avionul de mai jos urma sa aterizeze, iar eu eram practic in fata pistei cam la 20 de metri in afara gardului ce imprejmuia aeroportul.
In aceeasi seara am mai reusit sa-mi cumpar o pereche de ghete care sa mearga ok si in birou:
Luni, abia asteptam sa termin programul. Aveam in gand sa urc la belvedere si la turnul de televiziune de pe Vitosha, in urmarirea apusului.
Daca aveti vreodata drum prin Sofia, chiar si de o zi, recomand cu caldura acest urcus. Drumul e un pic cam spart, dar e perfect pentru motoare, serpuit prin padure.
Aici poate fi vizitata terasa unui hotel abandonat, contra cost, 5 leva – vedere panoramica a orasului si muntelui. Dar se poate ajunge la o panorama si gratis pe langa turnul de mai jos si pe langa o statie de telecabine abandonata.
Am mai dat cateva ture pe drumuri laturalnice incercand sa gasesc cadrul pe care il aveam in minte si apoi am asteptat cam 45 de minute pana a apus soarele:
Un mic KFC si o ultima plimbare prin centru pe timp de noapte.. cat sa insumez si azi inca 80 km.
Rupt in gura dar cu visul implinit
.
