Tura de duminica, Bucuresti – Urziceni – Slobozia – Harsova: Cetatea Carsium si Canarale Harsova. In total 400km cu ce m-am mai invartit pe-acolo.
3 premiere personale:
– Primele experiente cu soft enduro, urcat/coborat dealuri cu pietris, damburi, sleauri, ape cu namol si malul cu namol al Dunarii in care era sa raman impotmolit.
– Norocul sa merg pentru prima data pe ploaie si mi-am dat seama ca nu-i atat de negru dracul.
– 135 la ora
Am verificat nivelul de ulei de dimineata, am uns lantul si-am plecat pe vreme frumoasa din Bucuresti. Am preferat sa ocolesc autostrada si implicit dementii de pe ea, dar nu complet, tot au fost 3 sau 4 situatii cand au intrat in depasire pe contrasens iar eu m-am repliat pe dreapta ca sa le fac loc. Asta e, macar i-am vazut venind de la distanta.
Domi s-a tinut exemplar la 110 la ora cu un varf de 135. Cuplu destul pentru depasiri rapide pana in viteza asta.
Ajuns in Harsova am luat-o prin oras cu GPS-ul pus pe Cetatea Carsium. Cetate romano-bizantina construita peste o fortificatie getica in timpul imparatului Traian, zic ei la inceputul secolului al IIlea, prin anul 103.
Initial am fost dezamagit, am gasit doar cateva ruine intr-un varf de deal cu o semi vedere catre Dunare si oras. Locul complet abandonat din punct de vedere al potentialului de pregatire pentru exploatarea turistica.
Am coborat apoi dealul asta pe-un drum de vreo 30 de metri cu pietris si gropi. Am mers incet, frana spate apasata, cate o oprire ca sa-mi dau seama pe unde s-o iau ca sa nu-mi rup gatul. M-au trecut toate transpiratiile.
Abia pe malul Dunarii am descoprit restul cetatii construita in stanci enorme, absolut superba si in ziua de azi.
Imi mai doream sa ajung si langa podul peste Dunare peste care am trecut inainte de intrarea in Harsova. M-am uitat pe harta sa vad pe unde as putea sa ma apropii si-am gasit cateva drumuri nemarcate porning din Vadu Oii.
Si aici am gasit o zona absolut superba, drumuri desfundate, balti, noroaie. Am avut o retinere pentru ca daca ma tavaleam pe-aici, cu 0 experienta si cauciucuri de strada, eram in pustietate cu ceva drum de batut pe jos pana inapoi in sat.
Dar am trecut si peste astea.
Pe drumurile astea neumblate am ajuns din nou pe malul Dunarii, unde m-am bagat intr-un namol.. Abia am reusit sa mai scot motorul de acolo, nu mi-am dat seama cat de moale era. Aici am transpirat cel mai tare. Am mai facut doua poze si-am renuntat sa mai continui pana la pod, deja eram obosit si drumurile deveneau prea dificile ca sa le parcurg singur.
Inapoi spre Bucuresti.. vedeam deja la orizont nori negri, dar eram convins ca sunt spre nord si ca o sa-i ocolesc. Cele 3 siteuri de meteo verificate ziceau ca n-o sa ploua azi in Bucuresti.
Scurta pauza in benzinaria de la Urziceni ca sa le verific din nou, acum aparea “Atentionare cod galben intre 16:00-17:00, Urziceni si Bucuresti”. Super mi-am zis. Mi-am bagat telefonul si portofelul in topcase anticipand ploaia. Un ultim selfie.
Prima rafala groasa am petrecut-o la adapostul benzinariei. Apoi am zis hai ca motoarele sunt facute sa mearga si pe ploaie. Fix cu doua zile inainte citeam un review pentru cauciucurile de pe motor, Michelin Anakee 3 si autorul povestea ce aderenta buna au pe ploaie, asa ca m-am pornit cu incredere ca n-o sa trag tare de ele, ca o sa pastrez distanta si decis sa nu ma urc pe frane.
Si iata ca n-am murit, yuhu.. Cat am evitat eu ploaia pana acum.. Am mers cu 75km/h, frecand viziera cu manusa o data la 10 secunde si depasit cam de toate masinile.. am primit multe priviri mirate sa zicem dar am ajuns intreg si necazut.
Dupa baltile din Voluntari si cartierul Andronache, in Bucuresti era soare si uscat. Eu, complet fleasca dar cu zambetul pe buze.
