M-am pierdut in Cheile Sohodolului (tura 735 km + relatia cu doamna in varsta)
Salutari!
Titlul nu e de clickbait. Da’ e mai mult de povestit, adica e nevoie de vreo 2 pauze mai lungi la baie, daca sunteti azi la munca.
In primul rand, baietii care au zis in topicul din 2006 ca au fost cu vitezane pe Cheile Sohodolului (aka ale Sodomiei) cred ca nu au fost complet sinceri. Cu singuranta nu au iesit pe partea cealalta, prin nord, ci s-au intors inapoi pe drumul cu asfalt. Drumul dupa primii cativa km e de soft enduro, dar apoi trece in forestier, pietre, bolovani, gropi, sleauri, si sol afanat si multe pante in curbe cu inclinatii mari (un pic peste skill-ul meu de muci in fasole). Niste baieti mi-au zis ca au mai trecut pe-acolo unii cu motoare de enduro.
Chiar mi-as fi dorit atunci cele doua chestii pe care le tot aman, handguards (preventiv) si o pereche Heidenauri K60uri.
Apoi nu stiu cum ma mananca pe mine sa plec mereu singur la drum, ca am reusit sa ma pierd sus pe forestiere.. o s-o trec la capitolu “aventura frumoasa” dar la un moment dat ma gandeam ca ori imi rup gatul pe undeva, ori mobra, ori fac pana de la resturile de copaci taiati sau bolovani, ori nu mai pot sa urc vreo panta cu cauciucurile mele de strada si ma apuca noaptea prin paduri, sodomizat de vreun urs in creierii muntilor (de aici si numele Cheile Sodomiei), si fara semnal la telefon.
Incep cu un rezumat pentru cine n-are timp sa citeasca sau se uite prin poze.
- 735 km, totalul zilei din care vreo 40 km pe forestiere (am mers mult in scarite, m-am mai prins de cateva lucruri).
- Plecat la 4 jumatate dimineata, ajuns inapoi acasa, in Bucuresti, la 21:30.
- Traseul a inclus: Muzeul Trovantilor, Coloana Infinitului in Targu Jiu, Pestera Polovragi, Cheiele Sohodolului, aka ale Sodomiei, (+forestiere), intors pe Defileul Jiului.
- Pierdut in zona de forestiere fara semnal la telefon.
- Nu ma apuc de fumat, dar o sa-mi iau tigari la mine in viitor.
- Am mers cu doua casti si mi-a placut.
- Stat de vorba cu un coleg de pe forum la o benzinarie, ii urez asfalt uscat in continuare.
- M-a prins ploaia (n-a fost asa rea) pe intuneric pe autostrada dinspre Pitesti. Pentru ceilalti motociclisti, sper ca ati ajuns cu bine.
- Am implinit 9003 km.
Cateva cuvinte despre Dominatorul meu:
E ca atunci cand intri intr-o relatie cu o femeie mai in varsta si cu mai multa experienta decat tine.
Tu ai impresia ca e fragila, ca e mai in varsta si o mangai usor si ea te pune sa o tragi de par si sa apesi mai tare ca ii place. Si ca nu i se rup oasele daca o calaresti mai tare.
Asa si cu Domi meu. N-am menajat-o, se ducea cu 40 la ora si manca toate gropile si pietrele. De doua ori am auzit suspensia de pe spate cum s-a dat de fund. Mi-a fost teama apoi cand ma pierdusem ca daca incepe sa ii curga vreo furca, daca mi se rupe nu stiu ce. Pe naiba. In afara de troncanit de carene si cu ce aveam prin topcase, n-a avut nici o treabaaaa! Si cel mai important, nu m-a lasat la greu, doamna mea cu experienta (n-are mai mult de 22 de ani). Tin sa-i multumesc lui tata socru, domnul Honda si fostului ei partener, Alex Burlacu si unchiu Jumba ca au intretinut-o asa bine, traditie pe care o continui si eu.
Dimineata pe racoare
E ora 4 dimineata, duminica. Aveam ceasul pus sa sune la 4 jumatate, dar m-am trezit la 3 si n-am mai adormit de entuziasm.
De pe balcon se aud motoare forjate.. la naiba, cineva a fost mai matinal ca mine!
E frig la ora asta. Cu tricou, brau, hanorac, geaca de vara si anti-vant high viz, am ajuns dardaind in Pitesti. Tot pe intuneric.
In schimb m-am bucurat de partea cea mai frumoasa a plecarilor matinale:
Muzeul Trovantilor
E o rezervatie naturala geologica protejata. Am ratat intrarea in el, e intr-o curba cu linie continua si prost semnalizata.
Interesant de admirat pentru 10 minute.
Pestera Polovragi
Aici a decedat mama Monicai Columbeanu dupa ce a fost lovita de o piatra desprinsa.
Pestera era inchisa cand am ajuns. Programul arata ca se deschide la 10. Paznicul mi-a spus ca doamna ghid ajunge pe la 10:30.
M-am invartit un pic, am facut cateva poze dar ma ardea sa invart roata si n-am mai stat.. pesteri am mai vazut multe.
Targu Jiu
M-am oprit doar la Coloana Infinitului. Am ramas aici un pic la umbra pe o banca, faina rau zona asta.
Cheile Sodoholului (aka Sodomiei)
Intra cine plateste. Iese cine poate.. Intrarea e gratis pentru motociclete.
Absolut superbeee cheile astea, cel putin zona numita parc, am intalnit doar 3 masini pe portiunea aceasta, culminand cu o pestera mare sapata de apa. E de vizitat perpedes.
Dupa portiunea asta se sparge asfaltul apoi la un punct se termina si incepe un drum usor de pietre fine.
Am mers mult timp in scarite, cativa km buni as zice. Ma dureau genunchii. Azi am o super febra musculara.
In mintea mea drumul asta era drept pana la capat, in nord, la iesirea din chei. M-am inselat.
Pierdut pe forestiere
Treptat acest drum devine mai pietros, cu mai multe gropi si mai ud. Apoi incepi sa urci. Nu sunt indicatoare. Eu credeam ca merg pe drumul drept, vazusem vreo doua intersectii dar nu pareau calcate de om, asa ca i-am dat inainte.
Cand am inceput sa vad ca se cam rupe si gasesc utilaje forestiere am inceput sa-mi pun semne de intrebare.
La un moment dat dupa ce am tot urcat dar nu mai parea ca e directia buna, am coborat inapoi. Niste biciclisti m-au sfatuit sa fac dreapta, dreapta. Pe harta parea ca are sens. In realitate.. cumva am iesit de pe drum, in the middle of f*****g nowhere. Fara semnal la telefon.
Am mers printre zonele defrisate, gropi, aschii, pomi, hau in dreapta.. pana cand chiar se termina drumul.. Si m-am intors. Deja se vedeau niste nori peste culmi..
La prima intersectie.. dupa inca jumatate de ora petrecuta acolo.. am decis sa o iau pe celalalt drum, pana l-am intalnit pe acest stimabil domn care m-a lamurit cum se iese:
M-a intrebat daca am tigari.. pana mea, i-as fi dat 2 cartuse.. de-acum incolo o sa cumpar sa am mereu la mine, chiar daca nu sunt fumator.
Daca ar fi dat o ploaie, rupeam ceva sau buseam mobra, si fara semnal la telefon… o sugeam! Si cu gura, si cu.. ce ma doare azi pe langa coapse.
In total am petrecut 2 ore jumatate traversand cheile Sodomiei, pana la Campul lui Neag, inclusiv pierdutul. Am iesit pe langa niste fanete, apoi pe langa un lac. Nici nu ma mai interesa, voiam doar sa dau de asfalt cat mai repede.
Ce-am mai invatat din enduro
- Faci super febra la coapse de la mersul in picioare. M-au durut si genunchii.
- Cand stai in scarite, mobra e foarte receptiva la schimbarile de greutate de pe un picior pe altul.
- Am invatat sa tin piciorul drept mai bine deasupra franei spate.
- Franarea din spate plus frana de motor.
- Incet in curbe sa nu fuga roata fata.
- Nu privi in jos.
- Jos laba de pe frana fata, orice ai face n-o strange (asta imi repetam in minte).
- Tinut de rezervor cu genunchii.
- Peste gropi tu ramai practic la acelasi nivel, genunchii si coatele relaxate si lasi mobra sa se ridice/sa coboare sub tine.
- Cu morcov in fund si motivatie merge treaba si cu Anakee 3.
- Orice motor ti-ai lua in viitor, nu-ti lua vitezana (no hate here).
- Nu te mai duce in p*** mea singur.
Defileul Jiului
Initial aveam in plan sa ma intorc pe Transalpina, dar ramane pentru alta tura.
Pe defileu drumul virajat era ataaat de superb incat nu mi-a mai venit sa ma opresc pentru nici o alta poza.
Singurul factor mai de raha* erau soferii romani.. care considera ca sunt in siguranta in curbe fara vizibilitate daca intra cu PANA LA DOUA TREIMI DIN MASINA PE CONTRASENS.
Am facut batatura la degetul mare drept de la butonul de claxon.
Drumul inapoi
Am avut norocul sa prind si apusul in aceeasi zi. Ce bine ca am plecat devreme, altfel ajungeam la 12 acasa.
Ploaie pe autostrada, dar nu grav, mers cu 70 in rand cu celelalte masini. Am mai alimentat o data si mi-am pus vesta high viz si mi-am pus actele, portofeluls si telefonul in buzunarul waterproof, si-am zis hai ca merge asa incet, am gasit o masina dupa care sa ma tin.
Nu m-am bucurat niciodata mai mult sa vad o coloana infinita de masini la intrarea in Bucuresti. Strecurat printre toaaatee, si intr-un final ajuns acasa.
Fu’ cea mai frumoasa aventura din senzonul asta si abia asteptam sa vin sa o impartasesc si cu voi.
