Salutari!
Departe (de Bucuresti) mai sunt zonele frumoase.
Pentru ca iesirea pe Tabla Butii de sambata n-a facut decat sa-mi sporeasca apetitul, am decis sa mai fac o tura dupa o zi de recuperare si inainte sa inceapa ploile.
Traseul pe Google Maps a trecut prin Ramnicu Valcea, Valea Oltului, Manastirea Arnota de langa Cheile Bistritei, Cariera de piatra, Muzeul Trovantilor, Pripoare si 15 km de forestier pana la cabana Cozia, varful Ciuca Mica din masivul Cozia.
Un total de 634 km care adunati cu restul au dat 2000 de km pe noua si mirifica motocicleta, anul acesta.
Pe Cheile Bistritei am mai fost si in tura din 2018 cand m-am pierdut in Cheile Sohodolului, asa ca nu am mai intrat prin ele.
La 6 jumatate dimineata apasam pe butonul de pornire. Toba fiind stock e mega silentioasa, si imi place sa cred ca vecinii apreciaza lucrul asta : ))).
Am luat decizia proasta de a-mi da jos mesada de la pantalonii de iarna. Sambata fusesem in blugi pe Tabla Butii si a fost super cald. Ma asteptam sa fiu ok doar cu astia de touring, dar am dardait de frig tot drumul, cu vreo 3 opriri pana in Ramnicu Valcea doar ca sa ma incalzesc in benzinarii.
Manastirea Arnota
Am ajuns aici la 10:30, pe un drum usor si frumos, abia incepuse sa se mai incalzeasca.
Vederea de aici de sus, de langa manastire, a fost divina:
Cariera de piatra
Sunt cateva drumuri pe urcare, relativ abandonate. Vreo doua au semne cu trecerea interzisa, insa unul de sus nu avea nici un semn la intrare, asa ca am zis fie ce-o fi.
Sunt convins ca doar localnicii stiu vederea asta, si niciunul dintre turistii in pelerinaj la biserica nu urca pe-aici.
Pe coborare nu am rezista sa nu ma opresc langa utilajele astea masive:
Muzeul Trovanitlor
Scurta oprire, si aici am mai fost anul trecut, pietrele sunt aceleasi :))
Valea Oltului si consumul la pompa
Oprirea obligatorie la OMV-ul din zona asta a indicat un consum de 3.55%. Aberant!
In planul initial aveam in gand sa vizitez si cascada Lotrisor, insa paznicul a zis ca nu e permis accesul motorizat. O ora in plus la program era prea mult, si am zis ca nu-i bai, mai dau o fuga cand se termina sezonul si nu mai ramane nimeni acolo, poate prin Noiembrie.
Drumul peste Olt, inspre Pripoare, de vis
Tot aici mi-am facut niste prieteni de la centrul de informare turistica. Mi-au dat multe pliante si am stat un pic de vorba despre ursi. Cica majoritatea in zona sunt ierbivori si cumintei, dar este unul care a mancat o vaca sau doua, se pare ca a prins gustul.
E superb, ingust, virajat, asfalt ornat cu surprize de nisip sau drum in constructie, inconjurat de dealuri verzi, aici sunt cateva poze de pe helmet-cam, din traseu:
Urcarea pe munte spre cabana Cozia
Undeva din Pripoare se face dreapta. Am ratat intrarea si am mers mai departe cativa km, pana am zis sa intreb ca GPS-ul era praf, si-am batut cale intoarsa.
Urcarea in sine e superba, un forestier usor pe care urcau oamenii si cu 4x4uri si passaturi, presarat pe alocuri cu bolovani mai mari sau desfundat, cateva mici noroaie de la topirea zapezilor dar in general foarte bun, merge facut cu orice hayabusa sau ninja, race-ready.
Un baiat mi-a intins pumnul :). Recunosc ca am respirat usurat cand am intalnit lume pe acest traseu.
A fost o placere rusinoasa sa depasesc orice chinuiala cu 4 roti, de la range rovere la 1310, atat la urcare cat si la coborare.
Varful Cozia (Ciuha Mica), 1570m, in-cre-di-bil de frumos
Pacat ca ai nevoie de 3h de vajaiala continua cu 110km/h sa ajungi in locurile astea misto, dar la final iesi pe plus.
Ii invidiez acum si pe cei care locuiesc in Ramnicu Valcea, ca si pe cei din Curtea de Arges, Pitesti, Ploiesti sau Brasov.
Inca un plin inainte de drumul spre casa arata un consum de 3.25% dupa alti 137km.
Curata nesimtire, avand in vedere ca am tinut-o in ture pe asfalt si pe urcarea pe munte.
Am trecut de blocajul de cativa km de pe autostrada (m-am bucurat ca nu a fost un accident ci doar ingustarea pe un sens) si la 8 seara am apasat pe butonul rosu de pe ghidon, lesinat de oboseala. Trebuie sa-mi spal motocicleta.
