Vf. Leaota aka “Mai incolo e mai bine!” – toate mobrele culcate (317 km)

Motto-ul iesirii pe Varful Leaota: “Hai ca mai incolo e mai bine!”.

Prima lectie invatata in tura asta: mai important decat sa nu cazi cu motocicleta e sa fie cineva acolo care sa te ajute sa te ridici. Sa gasesti puterea sa te urci inapoi in sa chiar daca urmeaza inca o portiune dificila. Asta asa, ca metafora si pentru viata.

Motto-ul iesirii pe Varful Leaota: “Hai ca mai incolo e mai bine!”.

Lectia nr. 1

Prima lectie invatata in tura asta: mai important decat sa nu cazi cu motocicleta e sa fie cineva acolo care sa te ajute sa te ridici. Sa gasesti puterea sa te urci inapoi in sa chiar daca urmeaza inca o portiune dificila. Asta asa, ca metafora si pentru viata.

Mai jos sunt si 2 video-uri cu toate momentele astea frumoase.

Vârful Leaota este cel mai înalt vârf din Masivul Leaota, Carpații Meridionali, având o altitudine de 2.133 metri – iti spune Wikipedia. Dar ce nu-ti spune e si ce inseamna sa cobori cu motocicleta de la inaltimea aia.

Raportul colectiv de pagube dupa iesirea asta, unde nici o mobra nu a scapat nescapata: un ghidon indoit, un handguard rupt, un crashbar desprins, o scarita rupta si inlocuita cu una de pasager, o semnalizare sparta, o pedala de schimbator indoita. Destul de bine considerand greutatea mobrelor care au participat. Nimeni nu a fost ranit.

O Yamaha de 250 si un XTZ 660, un Dominator de 650, un Vstrom de 650 – cu care aparent se poate face hard enduro, un BMW F800GS si cele 2 mobre, cam singurele potrivite si relativ nescapate, o Husqvarna 701,  si al meu BMW G650 Xchallenge. Toti echipati cu roti de off, mai putin F800gs-ul si Dominatorul.

Un minus al iesirilor in multi e asteptatul. Din sapte oameni, doi au plecat la 7 din Bucuresti, patru s-au trezit la 10, si unul era deja acolo atunci cand am ajuns.

Am reusit sa ne adunam in cele din urma undeva dupa o benzinarie prin Targoviste si am pornit entuziasti spre Valea Badeanului.

Parasim asfaltul si incepem urcarea pe un drum usor, forestier, cateva zone unde tragem mai tare de gaz plus nelipsitele vaci, din peisajul romanesc.

Ajunsi pe o portiune de forestier cu bolovani mai mari, traseul face prima victima. XTZ-ul.

Cuplul cu XTZ-ul si Yamaha de 250 decide sa se intoarca. Am continuat mai departe in 5.

Urcarea continua pe un drum relativ usor, pana pe creasta, deasupra dealurilor. Facem un scurt popas si decidem, astia cu motoarele usoare, sa cucerim cele doua dealuri abrupte.

Blana pana aproape de varf. Urmeaza o portiune foarte abrupta – se vede pe video – si cu bolovani fix in buza vaii. Fata trage stanga dreapta, sare peste un bolovan, dar reusim sa urcam. Am bifat si urcarea asta dificila.

Vederea de sus e spectaculoasa si ne rasplateste dorinta de explorare.

Coboram inapoi si urcam direct in partea opusa, unde ne asteapta alte panorame desprinse din povesti:

In tot acest timp, colegul cu V-stromul decide ca 230kg inseamna capra de off, si incearca aceeasi urcare. Cu aceeasi ricosare a fetei. Reuseste sa o culce, din fericire pe dreapta, nu stanga in valea abrupta. Din nefericire s-a rupt scarita de pe dreapta. Din fericire ne-am gandit sa o inlocuim cu cea de pasager. Din nefericire nu aveam surub care sa se potriveasca. Din fericire aveam insa la mine chei imbus de mai multe dimensiuni, iar improvizatia a functionat. Reusim sa urnim mobra in 3, si o luam cu toti la vale. Isi culca si Krong Husqyul in iarba, din neatentie.

Eu aleg sa cobor de-a dreptul prin iarba in loc de de drum, si ca tiganul la mal, cand sa ies din sant cu mobra, fuge spatele pe iarba si .. o astern usor si eu in iarba. Pentru prima si ultima data in iesirea asta.

Urcarea spre varful Leaota e cu pamant afanat, iarba, bolovani si denivelari multe, dar de pe o portiune relativ scurta.
O iau pasagera pe Irina pentru o portiune mai plana dintre doua urcari, si varful se lasa cucerit relativ usor si fara incidente. Hai ca a fost usoara tura asta pana acum.

Ce m-a impresionat cel mai tare e ca am recunoscut Podu cu Florile in distanta, un loc pe care il ador si unde am fost deja de 4 ori anul acesta. Plus frigul. Te doare mintea de cum arata lumea de pe varful unui munte.

Lectia nr. 2

Cauciucurile potrivite.

Coborarea.. se dovedeste a fi alt animal decat urcarea. Incepe lin, pe forestierul de pe culmi, apoi pe se transforma in drum pe iarba tasata, coborand creasta. Peisajele sunt, ati ghicit, superbe.

Prima coborare.. Mai abrupta decat se vede in poze. Si mai lunga. F800le fuge de fund cu cauciucurile de strada. Dominatorul Irinei decide sa ia o pauza. Dupa ce-mi cobor motorul, realizez ca am imblanzit si eu un Dominator si ma ofer sa-l cobor si pe al ei. O luam incet cu motorul oprit, e ascultator. Apoi urmeaza o pauza lunga.

Lectia nr. 3

Apa si mancare.

Urmatoarea coborare.. Bolovani si pamant afanat, si mai abrupta decat prima.

Trecem si de asta, incetisor si intram in padure. Greu cu franatul la vale, dar si BMW-ul si Dominatorul sunt din nou, caluti ascultatori si cumintei.

V-stromul a obosit din nou, tot pe partea dreapta. S-a scobit de semnal si handguard de data asta. Reusim sa-l ridicam, si incet incet il coboram mai jos pe panta abrupta din padure.

Reusim sa aducem toate motoarele pe un loc mai plat.

Problema cea mare in acest punct e ca dupa mersul in scarite, ridicatul de motociclete, urcatul si coboratul pe toate pantele astea, am crampe la coapse. Cum incerc sa le intind mi se pune carcel. E groaznica senzatia, am nevoie sa stau jos cu genunchii indoiti cateva minute ca sa-mi revin. Deshidratarea isi spune cuvantul, apa s-a terminat demult. Noroc ca are Irina o sticla de 2 litri in topcase. Imparte si un sandwich luat de la benzinarie cu mine si inca un coleg. Avem toti nevoie de odihna.

Lectia nr. 4

Nu pleca singur prin padure.

Eram epuizati, dupa mai multe coborari solicitante, una dupa alta. Soarele deja coborase aproape de orizont si se facuse frig in padure. Colegul cu V-strom a plecat in mana cu GPS-ul sa gaseasca drumul principal marcat, pentru ca noi am crezut ca ne-am abatut de la el si sa decidem daca merita sa urcam inapoi pana la el. Dar nu si-a luat telefonul. Am asteptat 15 min, 30 min, parea ca au trecut aproape 3 sferturi de ora de cand plecase singur prin padure. Am turat unul din motoare in ideea in care ne aude iar apoi am decis sa coboram pe rand mobrele pe urmatoarea sectiune dificila, abrupta si cu aderenta precara. Iar crampe.

Dupa fiecare portiune dificila, am crezut ca o sa fie mai bine. Ca drumul va deveni mai usor. Ne-am inselat absolut de fiecare data fara exceptie.

S-a terminat panta abrupta? O sa fie mai bine. A mai picat o mobra.

Nu, urmeaza una si mai abrupta. Cu noroi si piatra. Mai pica o mobra.

S-a terminat si asta, o sa fie mai ok mai jos.

Nu, urmeaza o zona de noroaie, si o trecere peste un bustean.

Hai ca sigur e mai ok, mai e putin pana iesim.

Nu, urmeaza o rapa plina cu nisip.

Lectia nr. 5

Cagula si tricou de schimb – nu stii niciodata ce te asteapta, cat de dificil va fi traseul sau de cate mobre va trebui sa tragi sau sa impingi. Pe platou la pranz poate fi super cald. Ajungi transpirat pe varf, e frig si e vant. Inapoi pe platou tragi iar de cateva sute de kg de motociclete. Pe coborare ramai la umbra in padure. Iar e frig. Cagula e rece si nu se usuca nici dupa jumatate de ora in aer. Ti-o pui rece si uda in cap si pleci iar la drum. La fel si cu tricoul.

La ora 20:00 reusim sa iesim in zona de cabane si ne oprim la primul restaurant. 2 litri de lichide, proteine si carbohidrati. Cagula si tricoul tot ude si reci, si deja se lasa frigul.

Superb!

Acum sunt curios cum e traseul in sens invers :).

Leave a Reply

Scroll Up