Primele bălți si pârâuri trecute cu Dominatorul (+videos)

Prima balta cucerita

Cica nu se uita niciodata prima oara cand te-ai udat.

Primele balti prin care am trecut nu sunt foarte impresionante, insa am avut emotii mari. Nu stiam cat de adanci sunt, daca sunt pietre, daca e mal gros la fund, daca o sa-mi fuga rotile si o sa cad cu motocicleta, mai ales ca eram singur si aveam cativa km inapoi pana la civilizatie, undeva intre satul Vadul Oii si Dunare.

Nu aveam nici cauciucuri dual-sport, ci o pereche de Anakee 3, care nu au nici o treaba cu noroiul.

Tot ce am aplicat a fost sa tin un pic de gaz prin noroi si sa nu ma sperii daca incepe sa fuga. Dar n-a fost cazul, s-a dus super si fara emotii.

Primul parau traversat

Privind in urma e chiar haios, si la fel ca prima balta, nimic de povestit acasa, dar eu tot imi amintesc emotiile primei traversari de parau.

Aveam aceleasi cauciucuri, Anakee 3, si ma intrebam cum se va simti motocicleta printre acei bolovani, daca o s-o ia la stanga sau la dreapta. Dar la fel ca prima balta, mobra a trecut fara emotii. Ceea ce e si normal avand in vedere cat de putina apa curgea pe-acolo.

O balta adevarata, in cheile Narujei

In tura asta am fost plecat tot singur, si cu aceleasi cauciucuri de strada, Anakee 3, la ceva km de civilizatie.

Cand am dat de aceasta balta, foarte mare, care ocupa toata latimea drumului (se vede mai jos pe prima filmare) si plina de noroi pe margini. Nu se prea vedea ce e la fund dar asa cum am aflat, era un strat de noroi.

Aici am petrecut cateva minute bune inainte sa ma hotarascc daca sa traversez sau nu, m-am plimbat in jurul ei incercand sa gasesc traseul cel mai ok. Dar ambele laturi erau acoperite de namol, nici pe jos nu aveai pe unde trece. Asa ca am decis sa ma duc fix pe centru si cu gaz deschis ca sa nu ma impotmolesc.

Am avut aici un nod in gat destul de mare.

Albia de rau din Vrancea

Traversarea asta a fost destul de usoara si distractiva, aveam aici Heidenau K60 Scouts, apa era mica, iar bolovanii nu au pus nici o problema. Daca nu era la finalul unei ture foarte lungi si obositoare de enduro si o cazatura as fi petrecut mai mult timp pe raul asta, dar e de revenit.

Cel mai adanc parau

Dupa aceasta tura, deasemenea obositoare, am gasit un parau destul de lat, adanc si rapid pe care am decis sa-l trec.

Avand incredere destul de multa castigata anterior, m-am avantat direct spre el fara prea multe calcule. Am reusit sa nu cad, dar cred ca am avut mai mult noroc pentru ca era o bucata mare de piatra alunecoasa, si cativa bolovani mari printre care am trecut la limita si cu viteza. Am fost un pic surprins, imi amintesc atunci, si apoi foarte bucuros ca n-am cazut.

Pentru vara 2019 am in plan o tura dedicata traversarii de parauri, sa vedem ce-o sa ias

Leave a Reply

Scroll Up