Pe Lepsa si enduro cu toiagul prin noroaie in Cheile Narujei (690 km)

Salut!

Incep prin a zice ca nu apar pe Google Maps Cheile Narujei, dar sunt absolut superbe pentru enduro. Au iesit niste cadre superbe (mai putin al’ cu fata mea obosita).

Am plecat in tura planificata aici cu colegul mv11b1. Ca orice om normal, desi plecarea era la 5, iar m-am trezit pe la 3 si jumatate.

Cate kg are echipamentul “de iarna”

Pentru ca ma plictiseam pana venea ora de intalnire si pentru ca plecarile de dimineata si intoarcerile se fac acum la “lumina intunericului”, am zis sa-mi pun si eu niste benzi reflectorizante pe casca, geaca si motor.

Colegul a zis ca se vedeau foarte bine. I-am oferit si lui cealalta vesta reflectorizanta.

dav

E prima iesire cu pantalonii de iarna, se leaga cu fermoar la geaca de piele si a fost absolut genial sa nu-mi mai fie frig la picioare sau la mijloc (dar a fost jale cand a trebuit sa merg la buda). Oricum a fost destul de frig toata tura incat sa nu dau nimic jos de pe mine.

Costumul de cosmonaut are 9.5kg:

La 5 fix ne-am intalnit la benzinarie si-am plecat pe autostrada spre Ploiesti, 120km/h croaziera.

Cum e cu handguards vs paletele stock

Ce am remarcat e ca Domi e mult mai stabil atat din punct de vedere al vantului care lovea aparatorile stock, nu mai reactioneaza ghidonul la rafale mai puternice, cat si din punct de vedere al vibratiilor muuult reduse, daca n-ai stii ai zice ca esti pe doi cilindri.

Undeva dupa Ploiesti ne oprim la o benzinarie, am zis sa mai asteptam un pic sa se lumineze ca altfel n-o sa ne bucuram de drum. Plus ca aveam mainile sloi, doar erau vreo 4-5 grade afara.

La 9 fara 20 eram in Targu Secuiesc. Alimentam si cautam ceva deschis prin centru sa mancam, o singura cofetarie deschisa la ora aia nu servea decat dulciuri.

Pe Lepsa

Avand ca termen de comparatie celelalte ture de anul asta, pot sa zic ca nu inteleg hype-ul turelor pe Lepsa. Asfalt ok, sunt cateva zone cu succesiuni de curbe si cateva vederi si peisaje frumoase, dar in rest nu pot sa zic ca e de poveste. Poate nu ne-am lasat noi destul pe curbe.

Pe la 11 jumatate ne luam la revedere la Valea Sarii, colegul merge spre Focsani (cu regret ca a dat Transalpul pe BMW ) iar eu fac dreapta sa continui spre primul obiectiv, cascada Misina. Ma pozez si eu in dreptul unui semn potrivit perfect turei:

Portiunea de enduro pe Cheile Narujei – o M I N U N A T I E!

Drumul asta spre Cheile Narujei e o comoara ascunsa. Cheile Narujei nu apar pe Google Maps.

Aici dupa prima portiune de forestier am intrat in zona umbrita si am dat de primele noroaie. Cu curaj am mers inainte, mai prin ele, mai pe langa, bazandu-ma pe experienta anterioara din Cheile Sodomiei, si anume ca Anakeeurile merg pe-aici, mai ales ca e si pietris.

Drumul se deschide intr-o vale superba, exploatare forestiera.

Cu batu-n balta, partea 1

Pe-aici am dat de-o balta, de era mai mult lac, nici pe jos nu mergea ocolita. Am dat cu batu-n ea sa vad daca e namol, cat de adanca, si dupa o palma de apa mai erau cativa centimetri de namol. Am zis hai ca sigur merge daca-mi iau avant, si am trecut, cu mari emotii, fiind cel mai mare lac parcurs pana in prezent.

Drumul in continuare:

Forestierul asta cu noroaie si pietre se transforma mai tarziu intr-unul cu gropi in care intra jumatate de motocicleta, a se vedea in poza de mai jos:

Am inteles ca 10 km de forestier in realitate nu ii parcurgi in 15 minute ci mai mult spre o ora.

Cu batu-n balta, partea 2, aici m-am oprit

Drumul din dreapta in stanga plin de namol gros si adanc.Poate as fi avut o sansa cu K60uri, desi singur nici cu alea nu cred ca riscam, as fi ramas acolo. M-am plimbat de jur imprejur, n-aveam pe unde sa trec. Mai aveam gen 2 km pana la cascada.

M-am dat jos si-am cautat un toiag, am gasit ceva pe la 2 metri. Sincer in momentul asta incepea sa fiarba un pic sangele in mine, e zona cunoscuta pentru fauna mare. Recunosc ca au fost cei mai lungi 2 km din viata mea prin padurea asta pustie. Recunosc ca am inlemnit de vreo doua ori cand au zburat niste pasari printre crengi sau am simtit un miros mai dubios pe care mi l-am imaginat a fi de canine sau de urs.

Ma gandeam de ce dracu ma incapatanez cu potentialul de a fi ros pe-aici pe unde n-ar stii nimeni de mine.

Dar macar aveam TOIAGUL! Pe care mi-l bagam singur in ********. In punctul asta daca ma pisam pe mine nu s-ar fi vazut, pantalonii fiind negri si grosi ar fi actionat ca un pampers.

Dupa cei mai lungi 2 km din viata mea, am ajuns la o dezamagire prabusita. Cascada nu mai era.

Pas grabit inapoi la motocicleta si baaaai ce bucuros am fost sa-i revad moaca de KTM. Aproape am facut intindere la piciorul drept cand am tinut-o sa nu cada, incercand s-o intorc fara sa ma duc in namol. Dar a iesit bine. Transpirat.

Cateva poze de la intoarcere (apropo, sunt vreo 3-4 dulai mari pe-aici care m-au alergat si pe mine):

La prima benzinarie din Focsani mi-am admirat si eu noroiul uscat (stiu ca nu-i mult, dar e muncit si castigat de mine):

Apoi incet pe cel mai plictisitor drum din lume, E85. Desi e practic o linie dreapta, cumva erau vreo 3 accidente si cozi bara la bara pe vreun kilometru formate inaintea lor.

Un lucru e cert, nu cred ca o sa mai existe tura fara o iesire in afara asfaltului.

Leave a Reply

Scroll Up