On/off/on/off de vis pana in salbaticia din Pecineagu + video (453 km)

Rezumatul zilei:
Multi km de on/off/on/off/on/off, superb, de la asfalt valurit cu gropi, asfalt intins, ingust, spart, noroaie, agricole, forestiere cu rahati de ursi, o culcatura, single-track si rally-raid, cum ii zice Plescoiu, adica drum cu pietre cu 80km/h. Dual-sport is life :)).

Printre lucrurile care imi plac mie la iesirile astea anuntate, atunci cand nu merg singur, sunt oamenii pe care ii cunosc si lucrurile invatate de la ei. In cazul acesta pe Plescoi, care are si el (ca si alti fosti colegi de ture) mai multi km pe motor pe toate continentele decat probabil jumatate din forum adunat, si nu numai.

Pana ajung eu acolo, sunt decis sa bat tara asta in lung si lat si cat se poate fara repetitie.

In ultima parte a povestii sunt si 2 videouri de cateva minute cu traseul din jurul lacului Pecineagu, o comoara ascunsa, si micul meu buf unde am indoit crashbarul intr-un bolovan ascuns de tufe. Merita vazute.

Rezumatul iesirii si lectii invatate

  • Multi km de on/off/on/off/on/off, superb, de la asfalt valurit cu gropi, asfalt intins, ingust, spart, noroaie, agricole, forestiere cu rahati de ursi, single-track si rally-raid, cum ii zice Plescoiu, adica drum cu pietre cu 80km/h. Dual-sport is life :)).
  • Vara in Romania nu e ca vara in Turcia. Mi-a inghetat fundul dimineata doar cu geaca de panza fara anti-vant.
  • Daca esti destul de nebun poti taia copacii cu un fierastrau tip lant ca sa treci mai departe. Fix azi n-am avut.
  • Obosit si dormit doar 3 ore mai faci un buf sau doua. Am indoit crash-barul si nu mai pot apasa bine frana spate dar se repara.
  • A fost cea mai buna alegere sa mergem spre vest prin sate si comune, traseul fiind aproximativ acesta.
  • M-am plimbat un pic cu bicicleta monstru de KTM690 Enduro in off-road.

(pe on)

Am dormit 3 ore doar dar am reusit sa fiu prezent dimineata la 6:30 langa Miorita. Ne-am oprit la Ploiesti pentru alimentare unde i-am observat pe baietii care au plecat pe Transalpina cu GS-uri si cu drona trecand pe langa benzinarie.

(pe off)

La un moment dat dupa Ploiesti am pierdut asfaltul. Am cobit “ce amuzant ar fi daca forestierul asta superb pe care am intrat s-ar termina in 200 de metri. Ceea ce s-a si intamplat in vreo 2 km. Dar asa cum l-a descris si Robert, e foarte frumos:

(pe on)

Au urmat ceva kilometri prin sate pe asfalt:

Am luat-o pe vreo 2 drumuri gresite din cauza ca Google Maps nu era actualizat.

Pana cand drumul a inceput sa urce spre varfuri de dealuri. Nu eram sigur daca ne indreptam in directia cea buna dar am zis ca e prea frumos ca sa nu exploram, si am avut dreptate. Nu stiu cum se numeste zona insa e un fel de mini-trans-alpina:

(pe off)

Fara intentie si mergand pe niste drumuri desfundate, am ajuns la Crucea Eroilor Neamului Romanesc:

(pe on)

Realizam amandoi ca suntem departe de orase mai mari, spitale, ambulante si fara semnal in unele zone, asa ca am mers grijulii dar cu intentie in continuare pe aceste drumuri ba sparte, ba cu nisip, gropi, valuri, vaci sau turme de cai. Toate egal de superbe.

(pe off)

Am ajuns la o portiune de off care pleca dintr-un sat, e amuzant pentru ca drumul asta aparea marcat pe Google Maps, dar tehnic pleaca din curtea unui om si e ceva facut mai mult de tractoare sau carute. Un pic dificil pe cateva portiuni, dar ca-n povesti:

(pe on)

S-a terminat si a inceput iar asfaltul, de data asta ne apropiam de Podul Dambovitei.

Ne-am oprit sa ne rehidratam , atat noi cat si mobrele si le mai admiram un pic constitutia, tehnic sunt surori, aceeasi mama cu siguranta, posibil sa fie tatii diferiti.

(pe off mult)

Drumul spre Pecineagu a inceput dezamagitor, pietris pe jos, drept si multe cabane si case construite. Am crezut ca asa va fi tot drumul. Ce bucuros am fost ca m-am inselat cu cobeala. Cateva masini se chinuiau cu 20 la ora. Hah, ce muritori de rand am gandit amandoi :))) zburand peste hartoape.

Lacul Satic

Prima data am crezut ca e Pecineagu  :))) cum naiba sa fi ajuns atat de repede? Limpede cristal, munte de gunoaie si inconjurat de pensiuni. Asta pare a fi viitorul Romaniei din pacate. Oricum, intre noi fiind vorba, eu sunt impotriva asfaltarii :)).

Tot pe off, urcarea pe langa Pecineagu

De aici incepea adevarata distractie. Am inceput urcarea pe malul nordic al lacului, pe un drum forestier. La inceput a fost usor.

Vreo 2-3 km am mers pe KTMul lui Plescoi. Bicicleta de 40kg cu 120 de cai putere. Am mers cu a 3a si grija maxima ca sa nu-mi rup boschetii in timp ce il pierdusem pe Plescoi pe BMW-ul meu. Am facut schimb la loc ca sa tin si eu ritmul :)).

Primul super mega video cu urcarea pe forestiere care se transforma in single track si noroaie.

E prea misto sa nu-l vedeti. De aici nu am mai vazut urma de civilizatie, in afara de 2 cabane forestiere abandonate.

Tot drumul asta  fost pe teritoriu marcat cu avertisment de ursi. Am trecut pe langa 3 ca ca turi mari si frumoase. Recunosc, fierbea un pic sangele la gandul ca am putea face o pana pe acolo.

In punctul asta cu cea mai misto vedere din lume, ne-am oprit sa facem o pauza lunga si bine meritata, eram absolut incinsi si transpirati, ca si motoarele. Fluturi peste tot. Liniste sublima. Furnici care aproape ca l-au mancat pe Plescoi dupa ce s-a asezat pe un musuroi sa contemplam cat de departe am ajuns si cat de norocosi suntem.

Am luat decizia sa mergem in jos, mai departe – am continuat cam pana la un sfert din traseul in jurul lacului, deja era o jungla, pana cand am ajuns la un trunchi de pom enorm cazut peste carare. Plescoi suparat ca fix azi si-a lasat barda acasa, sugera ori sa tragem mobrele culcate pe dedesubt si sa continuam, ori sa le sarim peste :)))) in mintea mea mi-am zis ca e nebun si lui i-am zis ca o sa murim acolo de hemorargie dupa ce ne intra o teapa din asta pe sub coaste. Nema semnal. Doar mure.

Video cu intoarcerea prin jungla, spre final e filmat si buf-ul meu cu ricosare.

Absolut incredibil de frumos.

Din cauza oboselii si deshidratarii, prin niste noroaie prin care am trecut super lejer la venire, am lasat-o sa cada sub mine la intoarcere. Avea nevoie de o baie de namol cum aveam si eu.

Ne-am mai dat printr-un rau frumos iar la intoarcere, desi erau cam dupa program, Papacabana ne-a primit cu bratele deschise la iesirea din zona, am infulecat o ciorba si o friptana si povestit vreo ora.

Bucuros si oligofren de fel, m-am dat si eu in leagan. Din ghete mi se scurgea apa sub masa :)))

(pe on)

Drumul spre casa, prin Targoviste, dar apoi taiat cumva spre DN1 pe un drum vechi si ondulat. Bucurosi din nou ca ne e permis sa ne strecuram printre cozile de masini. 

I-am dat mesaj lui Plescoi sa ma asigur ca a ajuns si el acasa, si asa am concluzionat inca o tura minunata.

Planul mai departe

E sa revenim, dar pe malul sud, care speram ca nu e blocat, ca sa facem tura complete de salbaticie superba din jurul lacului Pecineagu.

Leave a Reply

Scroll Up