Curbe, noroi si bolovani, Buzau & Vrancea + R1200GS (630 km)

Cu un BMW R1200GS si un G650 XChallenge, plecare la 6 dimineata si intoarcere acasa la 22:30, din cei 563 de km propusi am realizat 630, si fiecare kilometru mai epic decat cel anterior :)).

Tura asta a fost in viziunea mea definitia dual sportului – viraje pe asfalt, bolovani, mobra scoasa din namol, rauri, toate intercalate cu alte viraje pe asfalt, forestiere si drumuri pe dealuri. Provocarea cea mai mare e sa-ti schimbi stilul de mers si abordarea la fiecare schimbare de peisaj, dar are un farmec aparte atunci cand iti iese, un sentiment de implinire.
Imi ador si mai mult motocicleta si ideea ca te duce unde vezi cu ochii si te aduce si inapoi, chiar si atunci cand in curba cu linie continua si vizibilitate redusa te intalnesti cu o masina care intoarce, pusa de-a latul.

Meniul plimbarii:

  • Curbele de pe Siriu.
  • Drumuri pline de bolovani, rupte de viituri si treceri de rauri. Am invatat cum se scoate o mobra de 240kg din namol.
  • 80km/h pe drum pietruit si plin de praf spre mestecanisul de la Reci si Baltile de la Ozun-Santionlunca
  • Am mers si eu pe R1200GS-ul lui Robert yuhuu!
  • Curbele pe Lepsa, popas la Cascada Putnei.
  • Alte dealuri unde am folosit benzina din canistra.
  • Mi-am pirdut telefonul din suport, atac de cord pana l-am regasit.
  • Slalom printre vaci.
  • Vederi de vis pe Creasta Mâței.
  • Drumuri rupte prin localitati si curbe din Jitia pana in Ramnicu Sarat.
  • O ploaie usoara si un curcubeu plin.

Traseul

Bucuresti, Valenii de Munte, Gura Sirilului, Zagon (partea cu viiturile), Chiurus, pe drum cu pietris spre Padurea de Mesteceni, Targu Secuiesc, Lepsa, Cascada Putna, apoi asfalt si off prin Naruja, Nereju, Bradacesti, inapoi pe 2M pe platou, iar la sud spre Vintileasca, Piatra Matei, Jitia, Ramnicu Sarat si pe E85 inapoi spre casa.

Poate GPS-ul lui Robert a pastrat ruta, eu vorbesc din amintiri.

Drumurile rupte de viituri

Asta a fost partea cea mai solicitanta. Dupa ce am trecut de prima parte relativ ok, pietris pe urcari si pe coborari, ajungem intr-un punct unde nu mai era drum pentru ca fusese rupt de inundatii, lasand in urma foarte multi bolovani si portiuni de noroi mascate de pietre.

Cam asa arata portiunea asta:

Solul parea umed dar solid, cu pietre pe de-asupra insa dedesubt era mocirla, in care GS-ul, cu gume relativ tocite, a decis sa faca o pauza.

Cred ca am tras de el cel putin 30 de minute, am pus pietre sub roti, bete, incercand sa-l scoatem. Nu aveam sufe.  Am reusit cumva sa il inclinam intr-o parte ca sa iasa din groapa in care se infundase.

Clar renuntasem amandoi la ideea de a ne intoarce curati .

Transpirati, pot spune ca efortul maxim, camaraderia si spiritul pozitiv ne-au ajutat sa-l tragem din mocirla.

Am decis sa continuam drumul, daca puteam sa scoatem vacuta din mocirla, nimic nu ne mai statea in cale :))

Mai jos 3 filmulete foarte scurte cu portiunile mai interesante.

Absolut sleiti dar cu multi km in fata, am concluzionat la prima benzinarie ca pauzele lungi si dese sunt cheia marilor succese.

Iesiti inapoi la asfalt am decis sa fugim pe langa nor datorita abilitatilor de meteorolog ale lui Robert si s-o luam pe drumuri pietruite spre Padurea de mesteceni pentru un scurt popas.

Plimbarea pe BMW R1200 GS.

Iti multumesc Robert pentru increderea acordata. Am facut schimb de motociclete pentru cativa km, si tot ce pot sa zic despre GS e WOW.

E masiv, jos, cu un sentiment de locomotiva puternica, merge ca pe sine. In schimb se inclina ca un fulg, nu mi-a venit sa cred cat de usor se apleaca. Fenomenala motocicleta. Fenomenal de hipopotam daca trebuie ridicata in off-road.

Lepsa si Cascada Putna

Pentru prima data cand am ajuns amandoi la cascada Putna. Cele 10 scari coborate au parut 100 la urcare.

Am intrat apoi din nou pe off, pe drumuri destul de usoare pe care am intalnit inclusiv cateva masini si un tanar pe un scuter.

Mai departe urmeaza o serie de poze de pe helmet cam, cu drumurile desfundate care sincer, la nivelul de oboseala de atunci pareau ca nu se mai termina, desi erau absolut superbe.

Undeva la intrarea pe aceste drumuri, privind in jos catre suport am realizat ca a disparut telefonul, un Huawei P20. M-am intors disperat si cu inima in gat si privirea spre pietris, panicat ca vreunul din copiii de la intrarea de pe asfalt l-au gasit, sau ca a oprit altcineva sa-l ia – pe coborare nu l-am vazut, dar l-am gasit in schimb la intoarcere pe urcare. Maaare noroc am avut ca nu l-a vazut altcineva.

Pozele cu restul drumului, superb asa cum ziceam si mai devreme:

Am iesit inapoi la asfalt, zona superba spre Vintileasca, Magura, Jitia, rupt in multe locuri sau cu pietris prin curbe si vaci in drum.

Urcarea pe Piatra Matei

Pana cand la un moment dat pe dreapta se deschide o vale laaarga, cu un var de deal ca din poveste. Tzatza de matza, hai sa urcam pe el.

Am contemplat aici frumusetea Romaniei si viata, deshidratati fiind, si bucurosi ca s-a facut liniste dupa ce au plecat masinile si manelele.

De ploaie am reusit sa scapam, ne-au prins doar cateva picaturi la apus, in schimb am avut oportunitatea sa vedem un curcubeu intreg intins peste E85. Mersi Robert ca te-ai intors sa te asiguri ca n-am patit ceva cand ai vazut ca nu mai eram in spatele tau.

Multumesc pentru tura si mai ales pentru companie.