Bucuria excursiei a inceput inca de vineri dupa-amiaza cand curierul mi-a livrat deflectorul de vant.
Traseul
Am tinut constant 130 -140 km/h cu mai putine turbulente decat inainte cand mergeam cu 120 si cu mai putina oboseala. La intoarcere i-am mai optimizat pozitia si acum imi trimite aer curat inspre casca si fara acele turbulente. Inainte, la viteze de autostrada, primeam un aer turublent in casca si in umeri. Un pic nemultumit ca a trebuit sa umblu dupa niste chei care n-au venit la pachet dar au fost cei mai buni 120 RON cheltuiti pana acum (+25 livrarea). Si-acum am imbusuri pentru orice situatie..
Prima oprire am facut-o in Pitesti pentru alimentare.
Am parcat langa un motor caruia nu-i recunosteam producatorul.. a trebuit sa-l caut pe Google, cred ca e ceva mai rar pe la noi – un Triumph Sprint ST 1050 din 2005. L-am admirat si-am zis ca-i loc de-o poza .
Pensiunea arata super fain, pentru 140 ron pe noapte pe camera dubla.. din pacate experienta de cazare n-a fost atat de placuta, dar nu-i subiectul topicului.
Barajul Rausor (pe timp de zi)
Cum foamea era mare.. am plecat sa cautam loc pentru gratar in sus spre Barajul Rausor.. absolut superba zona, am ajuns pana la cabana Voina.
Gratarul
O multime de locuri pentru gratar pe langa rau.. multi cai.. si din pacate si gunoaie lasate in urma de alti iubitori de Romania si de natura.
Domi la apus:
Barajul Rausor (pe timp de noapte) si lupii
Aveam in cap sa mai dau o fuga la baraj pe timp de noapte. Speram sa gasesc valea si lacul luminate de luna sau macar cu multe stele pentru niste expuneri mai lungi. Sau sa-l vad pe mos Martin.
Luna plina. Mi-am pus camera pe casca si mirrorless-ul in buzunar. Am asteptat pana pe la ora 23:00 si-am plecat iar in sus. Dupa ce s-au terminat localitatile.. absolut bezna pana la baraj, faza lunga si mers incet cu 40km/h.
Ma intrebam daca am facut o alegere inteleapta sa plec in toiul noptii singur pe drumul asta oarecum imprevizibil. De cateva ori s-au conturat forme mari in stanga si dreapta drumului.. erau doar cai, docili, rumegau la iarba.
Am respirat oarecum usurat cand am ajuns la baraj, stalpii de lumina functionau. Un peisaj destul de sinistru cu luna plina pe cer, liniste completa. Dezamagit un pic ca luna nu era pe partea cu lacul.
Si cum asteptam eu sa se incheie expunerea.. se-aud lupii urland la luna. Se-auzeau cel putin 3-4 si pareau destul de aproape, in padurea de langa marginea barajului.
Cu fiori pe sirea spinarii am zis gata, hai acasa ca astia dau chemarea la cina.
2 lei sa te plimbi in tara ta (Cheile si Pestera Dambovicioara) si inapoi acasa
N-am mai fost pe-aici de multi ani, sa fie vreo 10.. nici nu mai stiam ca roman fiind trebuie sa platesti 2 lei ca sa te plimbi pe un drum prin muntii din tara ta.. unde gasesti si gunoaie imprastiate in mijlocul strazii.
M-am intors cu gandul ca drumul de la Pestera pana in Targoviste e unul dintre cele mai faine pe care le-am facut pe motor pana acum si merita revizitat si in sens invers.
Previziuni despre varsta a doua
La ultima alimentare inainte de plecarea spre casa m-am intalnit in benzinarie cu doi nemti. Inca imi mai amintesc un pic de germana din liceu. Erau trecuti de varsta a doua, de varsta parintilor mei, dar ca spirit erau mai tineri decat multi adolescenti. El pe o Honda NX750, imbracat in piele neagra (35 grade) ea pe un BMW F650. Fac turul Europei.
Le-am urat Gute Reise. Mi-a raspuns si el cu “drum bun” . M-au inspirat.
Am mai adaugat si eu 500km (inca 3000 si ajung la targetul meu personal de 10000 km in acest prim sezon) am invatat sa iubesc curbele mai mult si mi-am dat seama cat de important e sa mergi cu cap ca sa te poti bucura de stilul asta de viata, de modul asta de transport pana la adanci batraneti.