5 pistoane, 1000 de balti si 20 de mici (Pecineagu part 2, 446 km)

Salutare!

Acesta e rezumatul iesirii de duminica asta, ca si continuare a iesirii de saptamana trecuta.

Weekendul trecut am fost doar cu Plescoi, dar am facut mult on/off pana la Pecineagu ocolind pe cat am putut nationale sau civilizatie, si unde ne-am oprit la sfertul drumului ce inconjura lacul din cauza unui bustean masiv.

Desi au venit baietii pregatiti cu iatagane, fierastraie si drujbe – a fugit copacul, cred ca s-a speriat ultima data.

Restul drumului a fost relativ usor, cateva portiuni mai dubioase de iarba alunecoasa si noroi, si cu rapa in stanga, dar practicabil cu Hayabusa.

Cea mai tare parte a traseului a fost pe malul de sud, cand am trecut prin cele mai multe si mai mari balti din cariera mea artistica de pana acum.

Merita primul minut, desi si urmatoarele 2 sunt foarte faine (pentru mine cel putin). M-am udat pana peste genunchi. Plus ca e important sa ai mobra plina de noroi lunea in Pipera hahah.

Pentru cine mai trece pe acolo pot confirma ca niciuna din balti nu ascunde ceva periculos :))).

Cum mie imi place sa marchez premierele si ce mai reusesc sa invat, mentionez doua chestii pe care le-am facut pentru prima data pe motocicleta:

  • Am scos fundul din sa pe curbe (spre interior), mai mult decat de obicei, si pe serpentine am raschetat si eu bocancul stang de asfalt. Misto senzatie.
  • Pe curbe cu pietris (fara gropane, unde stau in scarite) am exersat scosul piciorului spre roata din fata si pe interior concomitent cu mutatul fundului in exterior – foarte tare cum se stabilizeaza motocicleta.
  • Mi s-au dezmembrat ghetele.. trebuie altele noi.
  • Cristache e capabil sa se teleporteze cu motocicleta.

Ne-am mobilizat un pic mai tarziu decat sunt eu obisnuit, dar n-au stricat sincer 2 ore de somn in plus. Motoarele toate frumoase si curate, TKC-uri si Haidenau K60uri, 4 monocilindre, cu al 5lea ne-am intalnit in Rucar.

Pentru ca nu stiam cat o sa dureze sa taiem pomul am ales drumul direct, prin Targoviste si-am ajuns destul de repede.

Intalnirea cu un grup de motociclisti straini si autobuzele lor mari frumoase si confortabile. Ne-am intrebat daca merg si eu in off la Pecineagu.

I-am aratat unuia dintre ei ca ii picura ceva pe dedesubt, era benzina.

Spre surprinderea noatra, drumul de dupa Satic, dupa doar o saptamana, avea cateva sute de metri de asfalt aparute ca peste noapte..

Am reintrat pe off – traseul e ca cel de duminica trecuta, deci se aplica si filmarile din topicul anterior  doar ca a fost mai ud datorita ploilor, mai multe sleauri. Bradul disparuse.

Pe drumul asta, Cristache a trecut pe langa tot grupul, in fata, desi n-am bagat neaparat de seama. La 5 minute dupa aproape m-am cct pe mine cand mi-a aparut o motocicleta pe contrasens, in mijlocul pustietatii :))) se intorsese. Eu il banuiesc si acum ca el s-a dus si a taiat si mutat singur bradul, inainte sa ajungem noi la el.

Lacul, la fel de superb ca si ultima data – locul acesta e cam singurul unde se poate cobori pana aproape de apa. Din pacate.. gunoi si-acolo. Putin, dar era..

Malul de nord e plin de boscheti, crengi, sleauri, cativa bolovani si vegetatie.

Dupa trecerea din partea opusa barajului, malul de sud e un forestier cu pietre si cu multe gropi superbe ramase dupa ploaie. A fost o incantare si m-as intoarce si aici oricand.

Ramasi in picioarele goale si murate, prin bunavointa lui Cristache, am servit un gratar absolut delicios intr-o companie de nota 10.

Sper sa ne mai revedem, a fost o placere si o onoare!