O Honda NX650 Dominator, un BMW R1200GS, un KTM 625SX si un KTM 990 Adventure.
Urcarea am facut-o din Secaria si coborarea in Azuga (pe-acolo pe unde am fost sfatuit sa nu o iau ).
Tura asta a fost enduro pe bune.
Introducere
Nu o sa fie o poveste lunga, pozele fac cat o mie de cuvinte, iar filmarea lui Robert (o adaug la final) cat o mie de poze. Mersi ca ai filmat si tu sa ma vad si eu in mers o data .
Grup mai pestrit n-am mai vazut.
Robert e tatal mersului pe 1200GS in picioare. Are sa Touratech, dar e absolut degeaba si ca noua, nu o foloseste.
Razvano e un munte de om pe un munte de motor, un KTM 990 Adv, si a avut curaj sa-l duca asa de nou pe unde-am fost.
Iar wawessh e un nesimtit pe KTM 625SXC. Punct. El mergea pe-acolo de zici ca mergea pe asfalt. De regula fara o mana si pe o singura roata. Uneori mergea pe jos atat de mult ca m-am intrebat daca el a iesit sa faca trekking (se intorcea sa ne ajute pe portiunile mai dificile sau sa vada ce urmeaza).
Si eu, ma rog, bucuros ca m-au invatat multe lucruri, ca mi-am depasit si eu din limite si am mai inteles un pic de enduro, ca de exemplu “daca ai intrat in fagas nu iesi din el”, am vazut cum se ridica o motocicleta si cum e sa iti fuga roata din spate in toate partile.
Cei mai misto oameni, pe cuvant nu puteam sa gasesc camarazi mai grozavi pentru o aventura.
Cu atat mai mult cu cat daca ma duceam singur.. ma intorceam dupa prima urcare mai abrupta pe bolovani pe unde era sa ma tavalesc si eu.
Cum sa faci o tura epica si frumoasa in 10 pasi simpli. O sa las pozele sa povesteasca.
Pasul 1: Te intalnesti in Piata Victoriei, duh!
Cand am vazut ca Robert scoate compresorul si isi face presiunea in roti am zis ca orice ar fi, omul asta e pregatit. Intre sculele lui, cheile mele, imbusuri si poxipol puteam la nevoie sa construim o motocicleta de la 0, pe genunchi.
Pe wawessh l-am luat din mers pe drum.
Pasul 2: Pauza de alimentare, de vazut la fata si de pozat motoarele frumoase in parcare.
Deja baietii isi incalzeau cauciucurile pentru viraje iar wawessh a inceput sa scoata piciorul in curbe, cand ne-am oprit sa facem poze langa lac. Pe serpentine i-am pierdut un pic.
Pasul 3: Evita cainii de la stana la inceputul urcarii.
Dar am respirat usurat cand i-am vazut, semn clar ca nu mai erau pe sus pe la stani pazind oile cu inversunare. Am trecut lejer pe langa ei.
Pasul 4: Invata cum e sa urci pe bolovani si praguri de stanca apoi pe iarba, pana sus. Nimeni nu ramane in urma.
Ai dracu bolovanii astia:
Mi-a placut mult lucrul asta la acesti oameni. Nimeni n-a ramas in urma. Daca nu ne mai zaream pe varfuri ne opream si ne asteptam. Am avut un sentiment de camaraderie.
Pasul 5: Pauzele lungi si dese (si cauciucurile dual-sport) cheia marilor progrese.
Pasul 6: Marele premiu, vremea absolut superba si o vedere spectaculoasa a Muntilor Bucegi.
Pasul 7: Fa o poza de grup in drum spre Popasul Uriasilor.
Pasul 8: Ramai pe sleau in coborarea spre Azuga.
Nici prin d-astea n-am mai mers. Ascultand sfatul lui wawessh m-am linistit stiind ca “n-ai cum sa cazi din sleauri”.
Doar era sa-mi prind picioarle intre mobra si margini . Am avut cateva momente de “ah fuck” si m-am linistit doar dupa ce am oprit motorul si am curs incet la vale cu ambreiajul apasat si frana fata.
Pasul 9: Da-te prin noroaie.
Genul de noroaie la care m-as fi oprit cu Anakee 3-urile anterioare, dar prin care K60-urile au trecut cu cea mai mare lejeritate.
Fiind prima iesire cu ele momentan am 0 incredere pe asfalt, nu cum aveam in Anakeeuri dupa 10000km, trebuie si asta recastigata, insa pe off nu mai am nici o emotie.
Pasul 10: Imparte o masa gustoasa cu cei 3 crai de la rasarit.
